Faceți căutări pe acest blog

joi, 16 februarie 2017

Alb și negru: cine e Modeste Schwartz, autorul conspiraționist promovat de Dughin Bianca Felseghi 14.02.2017

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
 

Alb și negru: cine e Modeste Schwartz, autorul conspiraționist promovat de Dughin

Modeste Schwartz – autor citat frecvent în ultimele zile de publicații online care susțin teza că protestele din România sunt rezultatul unei conspirații – este, în fapt, pseudonimul unui poet și antropolog de origine franceză care trăiește într-un sat de lângă Cluj-Napoca.
El apare pe site-uri românești precum Gîndește.org   sau activenews.ro, dar scrie și pentru think-tank-ul controversatului politolog rus Aleksandr Dughin, a cărui adresă pe net este Katehon.com.
Modeste Schwartz este, mai întâi, numele unui personaj dintr-o carte publicată în 2013. Personajul și autorul au însușiri similare: o vehemență agresivă, concretizată într-un scenariu delirant, plin de referințe bibliografice și de teorii în care Occidentul e vinovat de toate relele societății.
Să fie vorba de un experiment literar?, ne-am întrebat. Pentru că Modeste Schwartz pare desprins din romanele lui Umberto Eco, un individ misterios, cu mai multe identități, și îndrăgostit de construcții verbale – cărora adesea le pierde controlul.
Câtă intenție se ascunde în această schemă?

Lacomul Modeste

La o simplă căutare pe Google cu acest nume, descoperi o sumedenie de articole preluate în cascadă de mai multe site-uri conspirative, proruse și anti-occidentale.
Unele dintre aceste site-uri au fost identificate, în urma campaniei electorale din SUA, ca fiind colportoare de știri false care au influențat rezultatele scrutinului.
Săptămâna trecută, de pildă, Modeste Schwartz a semnat, pe site-ul Vișegrad Post, o "analiză" în limba franceză a protestelor din România. El susține, între altele, că numărul participanților a fost exagerat, iar Germania și George Soros se află în spatele protestelor – acesta din urmă prin finanțările pe care le acordă unor ONG-uri românești.


Extremele se ating

Potrivit autorului, Germania, prin cancelarul Angela Merkel, nu suportă faptul că
 noul guvern de la București vrea să scoată România din statutul de colonie.
Ca atare, zice Schwartz, scopul protestelor ar fi acela de a-l reinstaura în fruntea Guvernului pe "fostul comisar european Dacian Cioloș, un tehnocrat care nu a fost ales niciodată de nimeni, impus fără o majoritate parlamentară de către Iohannis,
 ca urmare a unui alt «maidan» din București, și care a fost concediat de la guvernare în urma unui vot popular masiv ce a condamnat politicile sale 
anterioare".
Acest articol a fost tradus integral în românește de site-ul Gandeste.org, după care a fost preluat de mai multe publicații online, printre care DCnews.ro, certitudinea.ro, Justițiarul sibian, prieteniirusiei.ro, activenews.ro, bugetul.ro și multe altele. Același text a putut fi citit pe therussophile.org, sputnik.md și fort-russ.com.
Analiza nu are, evident, nici un fel de legătură cu poziția grupului de la Vișegrad (format din Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia) față de protestele din România.
Modeste Schwartz reușește, cumva, să fie atât în asentimentul radicalilor religioși
cât și în cel al anarho-stângiștilor, și asta pentru că cele două atitudini sunt unite 
de vehemența anti-occidentală.
De pildă, într-un articol intitulat "Despre alianțele pietiste și scuipatul pe icoane", publicat pe Etica.eu și preluat de blogul deveghepatriei.wordpress.com
el vorbește despre alienarea României de către Vest:
"Dar imperiul care, de 25 de ani, nimicește poporul român și baza lui 
existențială pe plan ecologic, economic și cultural nu este cel rusesc,
 ci cel occidental.
Prin urmare, felul de «creștinism» pietist-apolitic, ba chiar «de dreapta»
, auto-considerându-se compatibil cu exploatarea omului de către om,
 pe care unii șmecheri (printre care găsim, din păcate, și fețe bisericești
și monahi) îl propovăduiesc de o vreme în România, nu este altceva 
decât o flegmă în chipul dumnezeiesc al lui Hristos și în obrazul 
sfinților martiri."
Despre USR, Schwartz scrie că ar ar fi o "lepră" și un "abces occidentalist" 
 emanat de tinerii de stânga din marile orașe, care parazitează România și a căror dezvoltare nu este în interesul țării.
Mai mult, el spune că diferențele economice și socio-culturale dintre orașele 
și restul României ar putea genera un război civil precum cel izbucnit în
 Iugoslavia după moartea lui Tito.
"Dacă Dragnea, imitând greșeala marelui Tito, ignoră primejdia 
focarelor de liberalism, atunci n-o să ne rămână decât soluția
 Ratko Mladić: cauterizarea la cald și la liber, de pe deal, 
cu cete de teleormăneni, niște țuici, voie bună, și un pic de artilerie grea."
În iunie 2016, un text semnat de Schwartz era distribuit pe Twitter de pe 
contul oficial al lui Aleksandr Dughin, ideolog al euroasianismului – mișcare 
politică și doctrină care, între altele, privește Europa ca pe o "peninsulă" a Rusiei.
Textul "Prolegomena to a Christian-Orthodox Kulturkampf" apăruse în luna mai 
pe site-ul katehon.com. Katehon este un think-tank care susține și răspândește
 ideile lui Aleksandr Dughin.
De altfel, Dughin a distribuit luni, 13 februarie, o analiză despre "Regatul Soros: exemplul românesc".

Mai 2016: Aleksandr Dughin distribuie pe contul său de Twitter un articol semnat de Modeste Schwartz.

Contul lui Dughin, acum două zile.
În principiile enunțate de Dughin într-un video, Occidentul și democrațiile sale liberale sunt denumite generic "Mlaștina". Liberalismul este, în opinia sa, "ultima ideologie politică totalitară", pentru care ar fi nevoie de un nou Proces de la Nürnberg.
Dar să revenim la autorul nostru: cine este, în definitiv, Modeste Schwartz?
Am pus cap la cap informații disponibile din mai multe surse online și am ajuns
 la un francez care locuiește în Transilvania.
Modeste Schwartz nu există. E un pseudonim. O veche pagină de Facebook păstrează în construcția ei acest nume, însă titularul ei se numește Håns Ivanović. Care, din nou, e tot un pseudonim.

Pagina de Facebook a lui Modeste Schwartz, săptămâna trecută, pe când mai putea fi accesată.

Ce scria Håns Ivanović, alias Modeste Schwartz, pe pagina sa de Facebook:

"Hai să-ți explic un lucru, tinere: faptul că ai pierdut timp cândva într-unul dintre incubatoarele de tâmpire numite «universități» din România post-decembristă te califică statistic din start ca foarte bun candidat pentru stupiditatea totală, absolut străină de viața reală, și asociată în mod fatal cu un ridicol complex de superioritate față de «pulime»... adică, de majoritatea care a adus «trandafirii» la guvernare și care este cea a românilor inteligenți, capabili de ceva în afară de engleză și masturbare, ăia care au construit orașele în care tu îți pierzi viața improductiv înainte să pleci la curățatul de WC-uri prin minunatele țări occidentale... Ciuma voi sunteți, derbedei TFL, și anume: ciuma neagră!"
_____
TFL este acronimul de la "tinerii frumoși și liberi", denumire generică pentru cei care au protestat în urma incendiului din Colectiv și care reprezintă, și în aceste zile, un procent însemnat din românii care ies în stradă.

Alb și negru

Cel care se ascunde în spatele acestor articole este un poet și traducător de origine franceză. A făcut parte dintr-un grup de intelectuali de stânga care se adunau în jurul filosofului și eseistului François Bréda la cafeneaua literară Insomnia din Cluj-Napoca.
Numele său real este Raoul Weiss.
Aici poate fi citit unul dintre puținele articole (datează din 2014) în care 
Schwartz și Weiss apar împreună ca semnatari.
Schwartz (schwarz se pronunță similar și înseamnă negru în limba germană) și 
Weiss (alb, în limba germană) sunt unul și același om. Dar nici despre folosirea de pseudonime și nici despre vehemența textelor sale nu am reușit să obținem o explicație.
Dimpotrivă.
După ce i-am scris lui Raoul Weiss și l-am întrebat despre aceste lucruri, el 
și-a șters de pe Facebook toate referințele.
Am descoperit însă, mergând pe fir, că undeva, în trecutul apropiat, Raoul Weiss
 și-a îngemănat persoana reală cu cea a personajului Modeste Schwartz
dintr-o carte pe care a publicat-o în 2013 și 2014, în două ediții succesive.

Coperta volumului apărut în 2014
Mai întâi, volumul a apărut la editura 
Tribuna, asociată revistei Tribuna
care este finanțată 
de Consiliul Județean Cluj.
Apoi, ediția adăugită și revizuită, 
tradusă de Claudiu Gaiu
 (autor CriticAtac), a apărut la
 Alexandria Publishing House, 
despre care PressOne a scris că 
îi aparține lui Dan Alexandrescu
om de afaceri din Suceava care 
a înregistrat și domeniul Gandeste.org.
Cartea se numește 
 Eu l-am ucis pe Obama. Jurnal 
și note ale unui interpret la Casa Albă 
și e un roman alegoric,
 în care protagonistul devine membru al
 unei rețele de spionaj și primește 
ordinul de a-l asasina pe președintele
 Americii.
Scriitura e ludică și autoironică pe alocuri, însă povestea e doar un pretext pentru
 a introduce, o dată la câteva pagini, ca un contrapunct, amintiri dintr-un 
Cluj boem, al cărui Maestru, Bréda însuși, își face veacul în cafenea 
 "Prospero's Angels", deținută de… Modeste Schwartz.

Fragment despre

 Modeste Schwartz 

(p. 155-159)

"Când Boren primindu-mă în biroul său la capătul ultimelor examene,
 m-a însărcinat cu întoarcerea în Sylduria pentru a-l «pacifica» pe 
Modeste Schwartz, am înțeles că e vorba, înainte de orice, de o probă
 de loialitate. (...) – ne putem întreba dacă acest nebun furios de 
a avut vreodată alți prieteni adevărați în afară de filosoful 
Stephane Legrand, pe care l-a ușurat de principalele
 lui economii pentru a-și deschide cafeneaua muzicală din K., însă
 după raidul poliției sanitare în «Prospero's Angels», a petrecut mai 
multe nopți ascuns în apartamentul meu de pe bulevardul Horea
 și ținând seama că aveam trei vecini de palier, a fost reperat în chipul 
cel mai firesc de cel puțin unul din informatorii serviciilor de
 contraspionaj de proximitate.
Or, se pare că această cerere venea de la București, unde popularitatea
 cântecelor satirice antiguvernamentale ale lui Schwartz, preluate de
 felurite trusturi media aflate în solda Moscovei, se adăuga lipsei de 
din spitale și de agent termic în radiatoare pentru a duce la crearea
 unui climat subversiv, potrivnic democrației, libertății și 
scutului antirachetă.
(...)
În mod vădit, legenda lui Modeste Schwartz era pe cale să se adauge
 repertoriului baladelor haiducești din necuprinsa literatură orală
 a Carpaților (...)"
Mai trebuie spus că, la fel ca personajul său din roman, Raoul Weiss este poliglot. Vorbește, potrivit unui site destinat traducătorilor autorizați, franceză și alsaciană
 (un dialect al germanei), germană, spaniolă, engleză, maghiară, română, italiană și portugheză.
Weiss are 42 de ani și s-a născut în Saverne, localitate din nord-estul Franței. Este licențiat în filologie la Sorbona, unde a obținut și o diplomă de master în 1999.
A fost asistent universitar la Carlos III University din Madrid și a predat lingvistică la Sorbona până în 2003, apoi la Eötvös Lorand University din Budapesta
În 2004 a înregistrat la Cluj-Napoca o agenție de traduceri, ArdealFairdeal SRL, 
pe care a radiat-o în 2014.

Claude Karnoouh (sus), Claudiu Gaiu (jos, în stânga) și Raoul Weiss.
În 2012, Weiss apare ca unul dintre cei trei directori ai unei mici edituri pariziene, Le Présent Littéraire, alături de Claude Karnoouh și de Claudiu Gaiu. Pagina de Facebook a editurii, disponibilă acum câteva zile, nu mai există.
Claude Karnoouh (76 de ani) este un antropolog francez care a venit prima oară în România în 1973 și care a făcut cercetări extinse în zona Maramureșului. Ulterior, a predat filosofie la Universitatea "Babeș-Bolyai" din 1991 până în 2002. Este apropiat grupului CriticAtac și un critic al intelectualilor români "de dreapta", precum Andrei Pleșu sau Gabriel Liiceanu.

Fragment dintr-un interviu acordat de Raoul Weiss lui Alexandru Petria în 2012, în ziarul Răsunetul din Bistrița:

– Spui că Occidentul e pe moarte. Dar nici cei de aici nu ne simţim mai bine, 
aş zice.
– Depinde cum o înțelegem. Dacă vrei să spui că nu există deocamdată în Europa
 de Sud-Est nici o forță pozitiv formulată care s-ar împotrivi activ decadenței culturale importate din Occident, sunt de acord.
Deocamdată, singura șansă a României este poziția ei periferică, tocmai aia care îi frustrează atât de tare pe onaniștii pseudo-europenismului mărfii, iar narodnicii de serviciu (când nu s-au recentizat supt Patapievici) sunt doar niște nostalgici ai unei faze vintage din același proces de aculturare.
Trăim într-o intoxicare a ideologiei "încă nu…", când de fapt cultura europeană adevărată, tocmai din cauza subdezvoltării economice, se păstrează volens nolens
 (dar mai de grabă nolens) mai bine aici decât în Ungaria, mai bine în Ungaria decât în Austria etc.
Dar faptul că o boală e încă simptomatică (ne "simțim rău") e tocmai semnul că
 poate e încă curabilă; Occidentul e de mult în secția paliativă, înoată într-un lac de morfină și nu mai simte nimic.
–Eşti un om cu convingeri politice. Ca ultimă întrebare: cei dragi îţi sunt în pericol. O agresiune armată, ceva de acest soi oricum. Ce faci? Scrii despre situaţie sau pui mâna pe o armă?
– Noi, poeții, de-obicei stăm cam jalnic la trasul cu mitraliera. Sunt puțini Limonovi în meseria asta. Prin urmare, un scriitor bun și politic conștient "produce" 
în general mai mult pentru cauza sau patria lui scriind decât alergând neîndemânatic în direcția gloanțelor.
"Răbdare, psihopaților!", cum cânta Vîsoțchi. Totodată, când vorbești către polis și în numele polisului, trebuie să fii bărbat (măcar sufletește – deci cam indiferent de sexul biologic); iar a fi bărbat înseamnă: a prefera lupta când alternativa este pierderea demnității.
Inclusiv când nu prea ai șanse individuale de a supraviețui, dar cu toții murim, e 
doar o chestie de timp. Intelectualul Allende, alegând să rămână în palatul prezidențial de la Santiago în așteptarea unei morți sigure, a arătat lumii întregi adevărata natură a călăilor CIA și a Imperiului yankee, cu mult mai eficient decât
 ar fi putut în exil, publicând de la Paris o sută de cărți despre socialism.
Acum, cam 40 de ani mai târziu, guverne bolivariste au ajuns democratic la putere în majoritatea țărilor sud-americane, deci eu spun că gestul disperat al lui Allende
 merita făcut, și îi salut postum sfânta și eroica memorie.
Raoul Weiss alias Modeste Schwartz alias Håns Ivanović trăiește acum în localitatea Mera (la circa 20 de kilometri de Cluj-Napoca) și scrie aproape zilnic pentru site-ul Gandeste.org.
Trimiteți un comentariu